vineri, 11 martie 2011

Status: Single

Pot spune ca nu am fost vreodata indragostita.... nu stiu ce inseamna fluturii in stomac (cei mai mediatizati decat Bianca lu Bote), nici cum e sa vorbesti cu "el" ore intregi la telefon si sa nu simti ca te sufoca persoana respectiva sau sa suferi pentru ca "el" e cu altcineva (asta e partea buna). E evident ca pana la varsta asta au fost baieti care mi-au placut...dar se rezuma la atat.....nimic mai mult.
Cam 80% din persoanele pe care le cunosc sunt intr-o relatie. Apreciez asta. Mi se pare ca e un sentiment placut sa stii ca e cineva care te iubeste, care are grija de tine, alaturi de care viata pare mai frumoasa. Recunosc ca de multe ori mi-ar placea sa nu fiu singura. Mereu cand e vorba sa mergem undeva, sa iesim, sa mergem intr-o vacanta mai toti vin cu perechea. Aici e partea mai rea. Sa fie toti cu perechea si tu sa fii cu alte 2 prietene sau 1 (mai rau) singure.
Dar pe de alta parte, ma simt atat de bine singura. Pot face ce vreau, pot lenevi in casa cat vreau, nu trebuie sa dau socoteala cuiva, nu trebuie sa i scriu mesaje lui Gigel in timpul cursului (de la facultate) pentru ca el imi trimite intr-una si se supara daca nu-i raspund, pentru ca nu trebuie sa ma intalnesc zilnic cu cineva, pentru ca am libertate maxima, pentru ca nu trebuie sa-mi fac planurile in functie de nimeni ci doar de mine, pentru ca nu trebuie sa fiu zilnic aranjata si parfumata pentru cineva. Sunt atat de multe avantaje incat si eu ma sperii atunci cand imi dau seama ca daca nu mai am acest "status" le pierd.
Din cate am inteles iubirea iti cam ia mintile. Nu cred ca asta imi doresc. As vrea ca atunci cand va fi sa fie (poate peste 1000 de ani) sa raman asa cum sunt eu acum. Sa privesc lucrurile cum le privesc si acum.
Asa ca recunosc ca sunt singura si mandra de asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu