Daca tot am vorbit despre "iubire" sa continuam cu ea

Oare e cineva care nu s-a saturat de articolele despre dragoste din toate revistele? absolut in toate, indiferent de tema revistei sau de publicul tinta, asta e cel mai comercializat subiect. Daca nu scrii despre dragoste nu existi. Trebuie sa ai un articol in care sa le spui fetelor neinitiate cum sa se imbrace la prima intalnire, cum sa vorbeasca, daca merg la restaurant ce sa manance sau ce sa vorbeasca cu "el" ca sa-i faca o impresie buna. Sincer acum chiar poti sa crezi ca toti vor de la tine sa vorbesti in acelasi fel sau sa mananci acelasi lucru? In multe privinte putem spune ca toti vor acelasi lucru, vorba aia' "femeile vor mai multe lucruri de la un barbat, barbatii vor un singur lucru de la toate femeile", dar totusi, sa credem ca toti vor sa porti balerini e cam exagerat.

O alta varianta sunt quiz-urile. Daca nu faci unu ca sa-i arati lu Maricica ca Gigel o iubeste nu ai facut nimic. Si Maricica crede. Crede pentru ca in opinia ei daca i-a spus ca o iubeste dupa a doua intalnire si i-a dat un buchet de trandafiri la prima intalnire deja trebuie sa fie asa.....doar asa scrie in revista. Nu-si va pune niciodata intrebarea "oare cum poate sa ma iubeasca dupa prima intalnire cand nici nu ma cunoaste?". Dar daca asa zice el, poate ma insel eu si nu vrea sa-i faca pe plac si sa i spuna ce vrea ea ca sa-l ajute si pe el cu ceva.

Status: Single

Pot spune ca nu am fost vreodata indragostita.... nu stiu ce inseamna fluturii in stomac (cei mai mediatizati decat Bianca lu Bote), nici cum e sa vorbesti cu "el" ore intregi la telefon si sa nu simti ca te sufoca persoana respectiva sau sa suferi pentru ca "el" e cu altcineva (asta e partea buna). E evident ca pana la varsta asta au fost baieti care mi-au placut...dar se rezuma la atat.....nimic mai mult.

Cam 80% din persoanele pe care le cunosc sunt intr-o relatie. Apreciez asta. Mi se pare ca e un sentiment placut sa stii ca e cineva care te iubeste, care are grija de tine, alaturi de care viata pare mai frumoasa. Recunosc ca de multe ori mi-ar placea sa nu fiu singura. Mereu cand e vorba sa mergem undeva, sa iesim, sa mergem intr-o vacanta mai toti vin cu perechea. Aici e partea mai rea. Sa fie toti cu perechea si tu sa fii cu alte 2 prietene sau 1 (mai rau) singure.

Dar pe de alta parte, ma simt atat de bine singura. Pot face ce vreau, pot lenevi in casa cat vreau, nu trebuie sa dau socoteala cuiva, nu trebuie sa i scriu mesaje lui Gigel in timpul cursului (de la facultate) pentru ca el imi trimite intr-una si se supara daca nu-i raspund, pentru ca nu trebuie sa ma intalnesc zilnic cu cineva, pentru ca am libertate maxima, pentru ca nu trebuie sa-mi fac planurile in functie de nimeni ci doar de mine, pentru ca nu trebuie sa fiu zilnic aranjata si parfumata pentru cineva. Sunt atat de multe avantaje incat si eu ma sperii atunci cand imi dau seama ca daca nu mai am acest "status" le pierd.

Din cate am inteles iubirea iti cam ia mintile. Nu cred ca asta imi doresc. As vrea ca atunci cand va fi sa fie (poate peste 1000 de ani) sa raman asa cum sunt eu acum. Sa privesc lucrurile cum le privesc si acum.

Asa ca recunosc ca sunt singura si mandra de asta.