nu mai inteleg nimic

Observ ca in ziua de azi lumea s-a obisnuit atat de mult cu operatiile estetice si cu faptul ca mai nimeni nu e multumit de felul in care arata, de complexe incat daca spui ca esti multumita de tine sau ca nu ai schimba nimic la felul in care arati ei au impresia ca esti o figuranta, o increzuta si iti gasesc ei o sumedenie de defecte. E cumva o problema faptul ca eu,spre exemplu, nu am complexe? Nu ma cred perfecta (deloc) dar nu am complexe si chiar sunt mandra de asta. Sunt multumita cu mine. Acum sa nu credeti ca sunt slaba, tonifiata, blonda si cu ochii albastrii (am observat ca asta e moda). Nu ma apropii in niciun fel de caracterizarea asta. Sunt exact opusul: plinuta, satena, cu ochii verzi si nici tonifiata nu sunt, dar nu inteleg de ce ar trebui sa imi fac probleme daca eu ma simt bine. Evident ca imi cunosc defectele si incerc sa le ascund cum pot. Nu ma voi imbraca ca o fata slaba daca nu sunt si as vrea sa slabesc dar nu atat de mult incat sa nu mananc 9 zile nimic (am auzit la tv un exemplu de dieta de la o vedeta: foamea, nimic inafara de apa) ci sa incerc sa mananc mai putin si mai sanatos sau sa fac mai multa miscare. De multe ori observ ca sunt prieteni sau rude care isi doresc sa slabesc mai mult decat mine:)). Mi se pare foarte amuzant pentru ca nu sunt grasa(sau cel putin asta vad eu in oglinda si asta imi zic si ei) dar totusi TREBUIE sa fiu fotomodel si nu atat pentru mine cat pentru ei. Sau ar mai fi ceva care ma amuza teribil.... ei cred ca eu vreau foarte mult sa slabesc dar nu pot si ma compatimesc si ma incurajaza :)). Chiar asa de rau e sa fii plinut in opinia lor? E tare ciudat ca prietenii mei sunt impatiti in doua categorii: cei care imi zic ca arat bine si ca e normal ca la inaltime mea de 1,76 sa nu am 50 kg si ceilalti care imi zic ca sunt plinuta si insista sa ma faca sa slabesc. Ce ciudata e lumea asta:)). Si asa mai sunt multe exemple. Cum ar fii faptul ca nu am nasul foarte mic, dar nici foarte mare. Ar trebui sa-mi fac operatie ca toata lumea care are impresia ca neaparat trebuie sa ai nasul mic, silicoane, sa slabesti prin liposuctie (si nu prin sport pentru ca asa e mai comod) sau sa iti pui cele mai mari silicoane sa fie multumita? Cat de tampit trebuie sa fii ca sa gandesti asa? Nu ar fii mai bine sa traim ca niste oameni normali, asa cum suntem noi si sa nu incercam sa fim perfecte pentru ca un burtos libidinos sa ne placa si sa ne cumpere o gentuta pentru ca nu suntem in stare sa muncim pentru ea ci sa ne milogim de orice prost sa ne dea bani si de un suc? Sau ar mai fi o varianta.... incercam sa fim Barbie pentru un Ken (adica un idiot care si-a injectat botox in pectorali si poarta slip cu push-up). Am impresia ca o luam cu totii razna. Nu astept ca toata lumea sa fie deacord cu mine dar de ce sa nu ne traim viata asa cum e ea cu bune si rele ci sa ne chinuim atat sa parem perfecti, sa avem o familie perfecta, un copil perfect, o casa perfecta, parinti perfecti..etc?